Prezentare comuna

Lozna este o comună din judeţul Botoşani, regiunea Nord – Est, România. În componenţa comunei se află următoarele sate: Lozna – reşedinţa comunei, Străteni. Populatia Comunei Lozna este de 1.981 de locuitori.

Persoane cu funcțiie de conducere din cadrul institutie:

Primar: LOZNEANU Viorel

Viceprimar: PLEȘCA Cornel

Secretar General Comună: MURĂREANU Ştefan – Ciprian

Date demografice:

Suprafata: 2363 ha

Intravilan: 394 ha

Extravilan: 1969 ha

Populatie: 1890

Gospodarii: 1154

Nr. locuinte: 757

Nr. gradinite: 2

Nr. scoli: 2

Numele localitatilor aflate in administratie: Lozna, Străteni

Asezarea administrativa si geografica:

Din punct de vedere administrativ, comuna Lozna este situată în judeţul Botoşani, fiind situată la 50 km distanţă faţă de reşedinţa de judeţ şi la circa 12 km distanţă de Municipiul Dorohoi, pe DJ 291B care străbate teritoriul comunei aproximativ de la est la vest spre comuna Dersca Teritoriul prezentat are următoarele comune ca vecini: nord – comuna Dersca, nord-est şi est – comuna Şendriceni, sud – comuna Vârfu Câmpului, vest – comuna Cândeşti. Din punct de vedere geografic, teritoriul comunei Lozna, este situat în partea de nord – vest al judeţului Botoşani, respectiv, partea nord estică a Podişului Sucevei la contactul acesteia cu dealurile mici şi mijlocii din Câmpia Jijiei. Structural, teritoriul prezentat este amplasat în întregime pe unitatea de platformă veche numită Platforma Moldovenească, care reprezintă continuarea pe teritoriul ţării noastre a extremităţii sud – vestice a Platformei est – europene, această platformă depăşeşte limitele teritoriului de care ne ocupăm, întinzându-se spre vest până dincolo de Valea Siretului iar spre sud până către Bârlad. Poziţia comunei este favorabilă unei bune legături cu zonele înconjurătoarele polarizate de municipiile Dorohoi, Botoşani, Suceava şi oraşul Siret cu punctul vamal către Ucraina.

Teritoriul comunei Lozna se încadrează în două bazine hidrografice şi anume: în bazinul hidrografic al Siretului prin afluientul acestuia numit Bahna care izvorăşte din mlaştina eutrofă de la Lozna şi bazinul hidrografic al Prutului către care prin afluientul acestuia Jijia îşi conduc apele celelalte cursuri permanente din zonă, repectiv pâraiele Străteni şi Lăbuşca, în bazinele cărora apa şi zone inundabile la ploi torenţiale. Trebuie menţionat faptul că valea Bahnei, şesul acesteia, are un aspect mlăştinos şi umed, care a favorizat formarea de turbării. Depozitele de turbă, care reprezintă resurse naturale destul de importante pentru comună se întâlnesc pe toată vale Bahnei. Toată reţeaua hidrografică din zonă se caracterizează prin: panta naturală de scurgere destul de mare, cu este cazul pârâului Străteni, Morei – Prisaca, Palanca, producând eroziunea de adâncime, lipsite de meandre, datorită caracterului torenţial, apele acţionând prin eroziune regresivă asupra malurilor.

Apele subterane freatice se datoresc precipitaţiilor bogate şi alternanţa de roci permiabile şi impermiabile care creează condiţii favorabile existenţei mai multor pânze de apă subterane, iar înclinarea stratelor permite o circulaţie mai uşoară a acestora favorizând existenţa unui număr mare de iazuri în teritoriul comunei şi la gospodăriile populaţiei.

Din punct de vedere floristic, teritoriul comunei se încadrează în provincia sud – est carpatică (după Al. Borza). Vegetaţia este condiţionată de altitudine, climă, sol, la care se adaugă acţiunea binefăcătoare sau nefastă a omului care contribuie la modificarea arealelor iniţiale de răspândire a diverselor formaţiuni vegetale. În zonă predomină vegetaţia silvostepă, care cuprinde asociaţii vegetale cu caracteristice pădurilor de foioase în care predomină gorunul în alternanţă cu stejarul, teiul, carpenul etc. păşunile ocupă suprafeţe restrânse, compoziţia floristică fiind alcătuită din elemente sărace ca: floarea de piatră, trifoiul alb, ghizeii, pir, păpădie, pătlagină, coada şoarecilui, alior, lumânărica, coada calului, rogoz etc.

Fauna de silvostepă este reprezentată prin: rozătoare – şoarecele de stepă, şobolanul de câmp, iepurele de câmp; carnivore: vulpea; păsări: graurul, pitpalacul, ciocârlia de câmp, uliul porumbar; reptile: broasca râioasă, brosca de lac, şerpi; insecte: lăcuste, cosaşi, greieri ier în lunci şi pe iazuri ţânţarii.

Fauna de pădure este reprezentată prin: căprioare, mistreţul, vulpea, iepurele, păsări: mierla, gaiţa, unele specii de piţigoi, turturica, privighetoarea mică, ciocănitoarea, şarpele de pădure, şopârla; fauna de frunzar: gasteropode, păienjeni, insecte şi miriapode.

Activitati specifice zonei:

• Cultivarea plantelor agricole
• Creşterea animalelor

Activitati economice principale:

• Comerţ
• Agricultură
• Construcţii

Obiective turistice:

• Muzeul de etnografie situat în satul Lozna

• Podul de lemn de la Lozna situat în zona numită “Turbărie”
• Monumente istorice, dedicate înaintaşilor locali căzuţi în războiul pentru cucerirea independenţei de stat a României şi în primul război mondial
• Rezervaţia floristică
• Sit geologic – Natura 2000

Evenimente locale:

1. Hramul Bisericii “Adormirea Maicii Domnului” – 15 august
2. Hramul Bisericii “Naşterea Maicii Domnului” – 8 septembrie

1. Parada portului şi obiceiurilor de iarnă – 31 decembrie

1. Balul Gospodarilor – prima sâmbătă din an

Teritoriul comunei Lozna a oferit condiţii geografice care au atras elementul uman din timpuri vechi. Astfel, pădurile larg răspândite, folosite pentru material de construcţie, refieful cu altitudini nu prea mari, prezenţa terenului agricol în cadrul comunei, condiţiile de climă, prezenţa suprafeţelor de apă, posibilităţile de adăposturi în caz de pericol au constituit factori favorabili de locuire.

În ceea ce priveşte vechimea aşezărilor omeneşti în acest ţinut la contactul dintr pădure şi podiş se constată cu certitudine că satele comunei Lozna fac parte din categoria celor mai vechi sate din Podişul Sucevei. Această afirmaţie se întemeiază pe descoperirea de la Lozna, punctul numit „La Turbărie” a unei aşezări în aer liber care datează din paleoliticul superior, aşezare în care conveţuirea s-a desfăşurat pe traseele din lungul râurilor. Din perioada neoliticului dezvoltat, există descoperiri aparţinând culturii Cucuteni faza A – B în punctele subtioc.

Pe holurile Muzeului Judeţean de Istorie din Botoşani, într-o uriaşă casetă de sticlă, se află o altă comoară arheologică a judeţului. Este vorba despe un fragment dintr-un pod dacic din lemn, vechi de peste 2.000 de ani. Are mai mult de doi metri lungime şi a fost descoperit într-o mlaştină din localitatea botoşăneană Lozna. Puntea din care face parte acest fragment şi despre care arheologii cred ar fi avut în jur de şase metri asigura dacilor liberi din secolele II-III după Hristos trecerea dintr-o parte în alta a mlaştinii. „Este o descoperire importantă din turbăria de la Lozna (n.r. – la 12 kilometri de localitatea Dorohoi). Acest fragment de pod asigura trecerea chiar peste turbărie. Aici au fost descoperite, de altfel, mai multe obiecte. Fie resturi de animale aruncate, fie obiecte din silex sau chiar metal“, spune Daniel Ciucălău, arheolog la Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani. Podul îngropat pe fundul mlaştinii este unicat în ţară, dar şi în zona balcanică. Nicăieri nu s-a descoperit un vestigiu din lemn atât de bine conservat. Traversele din stejar sunt perfect păstrate, înnegrite doar de vreme şi de nămolul mlaştinii. Miracolul conservării naturale, spun arheologii, stă chiar în natura mlaştinii. „Turbăria este un mediu acid, care păstrează foarte bine obiectele. Inclusiv pe cele din lemn. Are o compoziţie chimică specială, care ajută la mumificare sau păstrare în stare foarte bună a lucrurilor“, explică arheologul. „Este o descoperire unică făcută în timpul săpăturilor de la începutul anilor 2.000. Turbăria de la Lozna ascunde încă multe secrete. A fost explorată arheologic, dar nu complet“, spune Aurel Melniciuc. Mlaştina din adâncurile Botoşaniului ar putea ascunde chiar trupuri mumificate natural, precum cele descoperite în Irlanda şi în Danemarca. În acest an, Muzeul Judeţean de Istorie din Botoşani n-are alocat însă niciun leu pentru săpături arheologice. Deşi este o descoperire uluitoare, podul de la Lozna are soarta cetăţilor traco-getice de la Stânceşti, când vine vorba despre promovare. Podul dacic de la Lozna şi-a găsit un loc doar pe holurile muzeului, nu şi în ghidurile de promovare turistică. (Citeste mai mult: adev.ro/n5528v)

La Răchiţi, de pe teritoriul satului Lozna din perioada secolelor IV – V datează aşezarea de la Lozna, punctul “ La Turbărie”, locuitorii ei fiind purtătorii culturii materiale Sântana de Mureş- Cerniahov. (N. Zaharia în lucrarea: Aşezării din Moldova de la paleolitic până în secolul al XVIII).

Resturile arheologice descoperite dovedesc existenţa aşezărilor omeneşti în acest teritoriu încă din paleoliticul superior şi demonstrază că spaţiul pe care se întinde astăzi comuna Lozna a fost locuit într-o neîntreruptă continuitate, străbătând toate orânduirile sociale existente pe teritoriul patriei noastre.

O întinsă aşezare circa 2,5 ha datând din secolele VII – VIII după Cristos a fost descoperită în punctul “La Ocoale“ , în urma sondajelor arheologice efectuate în perioada 1963 – 1964 fiind descoperite cinci locuinţe de tip bordei de formă rectangulară cu colţurile uşor rotinjite, cuptoare şi gropi pentru provizii. Analizând resturile arheologice a condus la concluzia că aşezarea aparţinea unei comunităţi umane sedentare strâns legate de agricultură, creşterea vitelor şi meşteşuguri (Păunescu, Alex – Repertoriul arheologic al judeţului Botoşani, 1976).

În punctul “La Turbărie” de pe teritoriul satului Lozna s-au mai descoperit un grătar de silex şi fragmente ceramice, un depozit de unelte agricole, de fierărie şi arme din cea de-a doua epocă a ferului, posibil secolul II – I înainte de Cristos, depozit compus din peste 50 piese de fier întregi şi fragmentate, un bogat material faunistic (cranii de cerb, mistreţi şi câine, un corn de bou etc.). În acelaşi punct, în anul 1952 cu ocazia săpării canalului pentru drenarea apelor din turbărie, s-au descoperit diferite construcţii în forma unor platforme de lemn, similare construcţiilor din regiunile mlăştinoase ale Pripetului (N. Zaharia şi colab., Astăzi…pagina 290).

La 1899 – 1900 comuna Lozna avea în componenţa sa satele: Călineşti, Lozna, Ruşi – Străteniul de astăzi, Talpa cu reşedinţa primăriei în satul Lozna cu 411 familii şi 1618 suflete.

În anul 1968 comuna Lozna a fost desfiinţată şi alipită comunei Dersca, perioadă care a durat până în anul 2003, când a fost reînfiinţată comunei Lozna prin reorganizarea comunei Dersca.

Lozna, comuna dezvoltată cu bani de la italieni

(Reportaj publicat in 2009 in cotidianul Monitorul – autor Florentin FLORESCU)

Răsfoind pagini de primăvară timpurie pe Drumul Judeţean 29 B, prin colbul ucigător al maşinilor din faţă, Lozna pare la prima vedere o localitate nedefinită. De altfel istoria ei a început recent, prin 2003, când, în urma unui referendum şi a unei hotărâri de guvern, s-a transformat în comună. Realitatea, însă, e mai presus de aparenţele prăfuite de drumul acesta care parcă nu se mai termină niciodată. Şi nu la lungimea lui mă refer, ci la modernizarea care întârzie. Ieşită din cochilia comunei vecine, Dersca, Lozna se târâie acum ca un limax către propria ei identitate, e greu la început, dar primarul asigură că se poate. Viorel Lozneanu, cum altfel s-ar fi putut numi un primar care vrea să se identifice cu comuna pe care o reprezintă de la cel mai înalt nivel?

Ca orice comună nou înfiinţată, Lozna are 2.200 de locuitori. Nu glumesc, chiar aşa mi-au declarat cu documentele la îndemână mai toţi primarii noilor comune din judeţul Botoşani. Mai are în plus un sediu al Primăriei şi multe alte neajunsuri, majoritatea legate de infrastructură. În plus are două cămine culturale, din care unul foarte bun, la Străteni, apreciat chiar de maestrul Ioan Cobâlă care a susţinut recent un spectacol cu „Rapsozii Botoşanilor” acolo. „N-au nici comunele mari un cămin cultural cum are satul Străteni”, a spus maestrul şi părerea a fost unanim acceptată. La căminul cultural din centrul Loznei se lucrează de zor la reconstrucţie. Din afară seamănă cu o sală polivalentă. Din interior chiar aşa arată: bună şi pentru nunţi, cumetrii şi alte evenimente din viaţa oricărei familii, dar şi pentru spectacole de orice fel pentru toată suflarea comunei. Ba mai mult are şi o scenă în aer liber pentru discoteci, deasupra căreia stau scrise cu litere de „Savana” memorabilele cuvinte ale lui George Enescu: „Muzica este oglinda sufletului. Ea porneşte din inimă şi se adresează inimii”. Asta au înţeles şi participanţii la manifestări culturale, solicitându-l des pe Adrian Minune cu „Au, inima mea!”

70% din locuitori sunt agricultori

Când s-a făcut separaţia dintre Dersca şi Lozna, turbăria – unul dintre brandurile judeţului nostru – s-a împărţit frăţeşte sau cum ar spune englezul fifty-fifty. Adică Dersca a luat jumătatea exploatabilă, iar Lozna jumătatea deja exploatată. Oricum ceva turbă pentru flori se mai găseşte. Este şi imprimată pe viitoarea stemă a comunei aprobată de Comisia de heraldică. Cum este turba reprezentată n-am prea înţeles. Sunt acolo nişte pătrăţele albe şi negre, ca la taxiuri.

L-am întrebat pe primarul Viorel Lozneanu de unde provine denumirea comunei şi mi-a spus: „De la lozie, pe marginea turbăriei creştea foarte multă lozie”. Şi imediat am simţit nişte furnicături în palme. Nuiaua aceasta, care îndeobşte foloseşte la împletituri artizanale, dirigintele meu de şcoală generală o folosea pentru a-i sancţiona la palmă pe cei care veneau cu lecţia nepregătită. Lozia este şi ea reprezentată artistic pe stema comunei, chiar dacă seamănă mai mult a pom fructifer. Mai este acolo pe stemă şi un castel, autorul gândindu-se probabil la vilele actuale construite de localnicii proaspăt întorşi din Italia. „30% din populaţia comunei lucrează în Italia”, ne-a lămurit primarul Lozneanu şi atunci am înţeles şi semnificaţia castelului de pe stemă. Restul de 70% se ocupă cu agricultura. Şi nu oricum, ci organizat în asociaţii. În general oamenii sunt mulţumiţi de ce câştigă. Vin la şefii de asociaţie ca la boier. Primarul Lozneanu este şi el unul dintre boierii comunei. „Dom’ primar, dă-mi şi mie nişte cartofi” îl imploră o femeie mai în vârstă. „Am numai de sămânţă. Dar matale vrei de mâncare. Hai c-o să mai găsesc eu vreo doi saci”. Ca dovadă că boierii zilelor noastre sunt mult mai îngăduitori, nu ca aceia despre care am învăţat noi din manualele de istorie. „La noi pământul se lucrează”, spune primarul. „Mai este câte un ticălos ca mine, unul ca inginerul Aungurencei Dumitru, Palade Gheorghe, Ungureanu Săndel. Am şi eu vreo 70 de hectare, oleacă de zootehnie, că din indemnizaţia de primar cum să trăieşti?” „Oleacă” de zootehnie la el înseamnă vreo 30 de vite şi mai bine de 40 de porci, dar cine mai stă acum să-i numere lui zootehnia?

Buget cheltuit pe drumuri

Chiar bugetul comunei din agricultură se compune. Din taxele şi impozitele pe terenuri sau pe profitul din exploatarea lor. Aşa mic cum este bugetul, dacă e chivernisit cum trebuie ajunge şi pentru cofinanţarea unor proiecte importante pentru obşte cum ar fi construirea sau reabilitarea a trei şcoli, construirea a 57 de podeţe, reabilitarea celor două cămine culturale, infrastructura în spaţiul rural, adică, aşa cum spune primarul „construirea şi modernizarea prin asfaltare a drumurilor comunale şi săteşti”. Cu cel judeţean, adică DJ 29B s-a lămurit situaţia, adică s-a aprobat. Licitaţia va avea loc pe 21 mai. Odată cu definitivarea lui, îşi vor putea aduce limuzinele toţi cei care au muncit până acum în Italia şi care stau parcate acum pe la rudele lor din Dorohoi.

Orăşenii îşi fac cumpărăturile în comună

Spre deosebire de alte comune nou înfiinţate, Lozna are perspective de dezvoltare. Premizele ei sunt apropierea de municipiul Dorohoi şi faptul că 30% din lozneni lucrează sau au lucrat în străinătate, iar acum îşi investesc banii în dezvoltarea localităţii de baştină. „Avem foarte mulţi oameni care şi-au făcut firme de construcţii şi lucrează vile şi case. Au ajuns la concluzia că, dacă lucrezi bine, poţi câştiga la fel de mult ca şi în Italia”, zice primarul Lozneanu. Şi ca exemplu că se pot face afaceri de calitate, chiar şi la Lozna ni-l dă pe Marcel Dănilă, care a venit de la Dorohoi, ca să deschidă aici un market cum nu au multe oraşe de nivel mediu. Unde mai pui că bunul gust al patronului a făcut ca marketul să fie prevăzut la subsol şi cu un restaurant rustic cu toate dotările necesare pentru a-şi atrage clienţii. Şi nu vin aici doar cei din Lozna, că-s puţini. Vin şi din Dorohoi, mai ales din Dorohoi, sătui de forfota oraşului şi monotonia zidurilor gri.

Lozie, Lozneanu, Lozna. Trei cuvinte care definesc o comună de aproape 2.000 de locuitori.